Nu stiu. Chiar nu stiu ce sa zic. Care e scopul vietii? Tind sa cred ca raspunsul banal e ‘a ne trai viata pana la moarte’. Deci scopul vietii e insasi moartea. Stiu, e o gandire extrem de pesimista, chiar depresiva, dar e realitatea. Stiti cum se zice, nu sunt pesimist, sunt doar realist.

Probabil va intrebati de ce am inceput cu miezul problemei direct… pai, observ tot mai mult tendinta de a aprecia un lucru doar dupa ce nu mai este. Exemplu, Michael Jackson & Madalina Manole. Vedeti si voi in cazul Madalinei cum inainte de “sinucidere”, lumea nu prea mai stia nimic de respectiva, aceasta disparind din lumea mondena. Da, am pus sinucidere in ghilimele deoarece eu nu cred ca ea si’a luat viata. Ma rog, acum, dupa trecerea ei in nefiinta, presa vuieste, nascocind scenarii, luand interviuri peste interviuri rudelor si interpretand gresit spusele acestora[ vezi cancan.ro]
Vanzarile albumelor ei au crescut cu peste 300%, sustinandu-mi ideea cum ca doar dupa ce pierzi un lucru/o persoana iubita, iti dai seama de aprecierea care o merita cu adevarat.

O intrebare demna de un raspuns redundant este: Oare moartea prematura este orice moarte care nu este pe cale naturala ?

De exemplu, poti avea si 90 de ani si sa te loveasca masina, si sa mori din cauza ranilor, ca teoretic ai suferit o moarte prematura. Desigur, lumea va spune, pe baza precedentelor de cand lumea ca oricum era de asteptat sa mori …

Dar cand mori la o varsta frageda, cum ar fi 20 de ani, nimic nu mai e natural/normal. Punct!

P.S.: Dormi in pace, Sebi.